Un intelept proverb ne invata de unde incepe sa duhneasca pestele. M-am intrebat aici, pe Contributors, de ce era nevoie ca Victor Ponta, prin intermediul unui ministru interimar, sa demita intregul Consiliu National pentru Etica? De ce graba cu care s-a actionat? Miza Mang mi se parea penibila, oricum era o piesa compromisa, nu mai conta daca va fi sau nu declarat plagiator. Opinia publica si comunitatea academica stiu ce este un plagiator, probele aduse sunt irefutabile. Si totusi, dl Ponta a riscat o discutie publica de o mare intensitate, reprosuri si acuzatii, impunand in Consiliul care judeca posibilele cazuri de plagiat oameni de incredere ai PSD, deci ai sai, inclusiv un fost ideolog platit al PCR. Iata ca acum, se pare, lucrurile incep sa se clarifice. Jocul mi se parea extrem de personal. Se pare ca nu m-am inselat.
Plagiatul este proba unui dispret suveran pentru dreptul la proprietate, in acest caz la proprietatea intelectuala. Plagiatorul este un hot si un sarlatan. Hot, deci nu un sarman cleptoman, pentru ca a furat intentionat, stiind ce face, bunul altcuiva. Sarlatan, pentru ca s-a impaunat cu munca altcuiva. Evident, orice acuzatie trebuie dovedita si, pana la prba contrarie, cel acuzat de plagiat beneficiaza de prezumtia de inocenta. Este insa in interesul sau ca lucrurile sa nu treneze si sa fie descalcite cat mai curand. Conform legii, plagiatul este infractiune, iar Parchetul General, daca inteleg bine, ar trebui sa se sezize.
O revista de mare prestigiu in lumea stiintifica (“Nature”) deschide o discutie internationala privind credibilitatea academica a tezei de doctorat a premierului Romaniei. Tema a explodat in “Frankfurter Allgemeine Zeitung”. In cateva zile va vui presa internationala. Nu mai este un subiect de polemica locala, ci unul care poate afecta grav imaginea si interesele tarii.
Plagiatul este o forma grava
