Ordonanţa prin care Guvernul USL trece Institutul Cultural Român din subordinea preşedintelui în subordinea Senatului a creat dezbateri aprinse în România. "Politizat" este cuvântul de ordine: apărătorii ICR se tem că măsura va duce la o politizare a instituţiei, care va dăuna tocmai misiunii pe care aceasta o are de îndeplinit în străinătate. Susţinătorii ordonanţei USL consideră însă că ICR, condus de Horia Roman Patapievici, era politizat până acum, iar ei nu fac prin această măsură decât să îi redea independenţa. Totodată, oamenii de cultură care au manifestat zilele acestea în favoarea ICR vorbesc despre felul în care a reuşit ICR să schimbe percepţia despre România în străinătate şi despre serviciile pe care le-a adus ţării. Iar criticii invocă ultimul raport al Curţii de Conturi, care semnalează unele nereguli în activitatea ICR.

Buzura: L-am rugat pe preşedinte să facă ceva, să ne treacă sub tutela lui

Institutul Cultural Român a fost înfiinţat în 2003 şi s-a aflat din capul locului în subordinea preşedintelui României, care era pe atunci Ion Iliescu. Despre începuturile ICR vorbeşte pentru gândul Augustin Buzura, primul preşedintele al Institutului. "Eu l-am creat. Institutul a apărut târziu, în 2003, şi a fost făcut din Fundaţia Culturală Română, înfiinţată în '90. S-a dezvoltat pe rând, azi una, mâine alta, era îngrozitor de greu. Fundaţia Culturală Română era în bugetul Ministerului de Externe şi eram finanţaţi din rubrica activităţi sportive, culturale şi de tineret. Spaima mea era că puteau în orice secundă să-ţi taie banii. Atunci l-am rugat pe preşedinte, era atunci domnul Iliescu, să facă ceva, să ne ia sub tutela lui. Aşa a apărut ICR", îşi aminteşte Augustin Buzura.

În calitate de preşedinte al Fundaţiei Culturare Române şi, ulterior, al ICR, Buzura a colaborat cu doi preşedinţi: Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. "Tutela l