In Teoria Haosului sunt descrise acele sisteme complexe in care se manifesta o instabilitate numita si sensibilitate fata de conditiile initiale. Iar aceasta sensibilitate mai poarta si numele de "efectul fluturelui" si descrie situatia in care mici modificari ale conditiilor initiale conduc la rezultate haotice, care fac imposibila anticiparea efectelor pe termen lung.
Spre aceasta m-a indreptat atat imaginea PDL de dupa alegerile locale, cat si recitalurile interpretate de infirmierii care-i bandajeaza ranile.
Conditiile initiale ale PDL sunt strict dependente de ultimul lor lider autentic, Traian Basescu. Glorificatori si detractori laolalta recunosc asta, dar in ultima vreme mai mult cu jumatate de gura. In special acum, odata cu esecul rasunator de la alegerile locale. Nicio vorba despre Traian Basescu. Doar niste pretinse telefoane amintite de Boc si diatriba lui Blaga: "Mesia nu mai exista! Au fost doi si unul l-am avut noi".
Conditiile initiale au fost create de Traian Basescu singur pentru un partid incolonat cuminte si vesel in spatele lui. L-a scos din imbacseala pretioasa pe care i-a sortit-o Petre Roman, a cucerit pentru el mare parte din administratia Bucurestiului, a creat acea "pax traiana" cu PNL ce i-a permis presedintia Romaniei si guvernarile ce au urmat.
L-a facut "partidul e-n toate", l-a insirat in toate cotloanele societatii si i-a dat liber pe toate sensurile, de la neabatuta confienta in infailibilitatea sa si pana la ultima aroganta cu care au blagoslovit in dreapta si-n stanga.
Cum apodictic s-a si exprimat la un moment dat Emil Boc: "N-avem alta prioritate niciunul dintre noi decat sa-i dam premierul". Lui Traian Basescu, cum altfel, ca doar pentru cine-si are rostuirea un guvern? Pentru plebea nerecunoscatoare? Ia uite cum a votat! Si-a avut doi premieri ca doua tobe, care rasun
