“Intelectualii” lui Băsescu, câţi sunt, vorbesc despre “ideile noastre”. Despre “cei care ni se alătură”, “cei care vor binele ţării”, “cei care se opun dominaţiei stângii populiste” sau, pur şi simplu, “ungureni”.
Numai că nimeni nu ştie exact în ce constau “ideile noastre”. Cât de altele decât cele care au condus, cu intelectuali cu tot, partidul democrat la dezastrul actual.
Dacă ar fi să decelăm, totuşi, una dintre aceste idei, ne vom opri la altoirea liberalismului pe trunchiul democrat, prin unificarea cu forţa a PD-ului cu PLD-ul transfugilor din PNL. Din combinaţia asta a reieşit o varză ideologică totală al cărei numitor comun a rămas menţinerea puterii – şi a privilegiilor – cu orice preţ. Ceea ce, într-un final a eşuat cu zgomot mare.
Mulţi se întreabă ce are în cap Băsescu. De ce-i lasă de capul lor şi pe democraţii de viţă veche, şi pe intelectualii de viţă nouă. De ce s-a dus, calm, la Neptun, să bea şi să danseze la “Cireşica”, în timp ce Macovei, Preda şi Baconschi se dau de ceasul morţii să preia ei o conducere pe care atunci când au mai încercat, înainte de ultimele alegeri, li s-a dat peste mâini de către veterani. Câtă carismă are Monica Macovei, cât de mult contează “brandul” lui Baconschi şi cât de popular este Cristian Preda prin eternele sale cârcoteli, pentru a putea regrupa în jurul “ideilor” lor sfărâmăturile rezultate din ultimele alegeri? Dacă mă întrebaţi pe mine, vă voi spune că nu au nici o şansă. Au fost şi au rămas un apendice al partidului susţinut doar de Băsescu, şi nici de acela cu toată inima, ci mai ales ca o “pisică” de arătat veteranilor în ideea că şi-ar putea lua lumea în cap. Despre Ungureanu şi ungureni, să nu mai vorbim: e cea mai bună glumă politică lansată în ultima vreme şi eu parcă îl văd pe filfizonul de la SIE cântând la fluier, urmat de ceata de democraţi convertiţi la ungureanism, mărşăluind cu