In timp ce unii nu inteleg si nu vad unde este politizarea in mutarea Institutului Cultural Roman de la presedintie, din subordonarea unui singur om, la Parlament, unde va raspunde in fata senatorilor, mai multi artisti si intelectuali au hotarat sa iasa in strada cu papioane la gat in semn de solidaritate fata de H.R. Patapievici.

Daca ne luam dupa declaratiile purtatorilor de papioane, protestul nu a fost indreptat impotriva mutarii ICR de la Cotroceni la Senat, ci a fost un mars tacut de sustinere pentru omul care il conduce.

Un lucru apreciabil, cu atat mai mult cu cat inteleghentia romaneasca e consecventa in egoismul si spiritul de haita exclusivista care o caracterizeaza. Niciunul dintre acei protestatari lezati de Ordonanta de Urgenta a lui Ponta - care trebuie subliniat de fiecare data apasat ce mare prostie a fost! - nu a gasit totusi vreun motiv sa se solidarizeze cu profesorii, de exemplu, cand lefurile le-au fost taiate sau cand acelasi "patron" al ICR spunea ca scoala romaneasca scoate tampiti. Nu s-au solidarizat nici cu pensionarii, nici cu vreo alta categorie sociala, victime ale masurilor de austeritate impuse prin acelasi fel de "ordonante de urgenta" si asumari de raspundere in Parlament.

Toate aceste papioane au fost probabil prea ocupate de propriile proiecte pe bani publici si nu au mai avut timp sau ochi pentru durerea provocata de guvernarea de dreapta, fata de care au o sensibilitate atat de profunda. Acelasi fel de simpatie este impartasit si de fostul premier Mihai Razvan Ungureanu, omul care le transmitea taranilor inghititi asta iarna de troienele de zapada ca stau in case, la caldura, in timp ce militarii le curata drumurile. Acest predicator al "nu putem plati lenea la nesfarsit" s-a dovedit insa un foarte empatic spirit fata de problema unui singur om - Horia Roman Patapievici. La problemele acestui