UPDATE: Mircea Diaconu a fost declarat incompatibil şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În urma acestei decizii, el trebuie să-şi dea demisia din funcţia de ministru al Culturii, informează Realitatea TV.

Mircea Diaconu nu mai poate ocupa funcţii publice timp de trei ani.

---

Când Guvernul Ponta a adoptat ordonanţa de urgenţă de trecere a Institutului Cultural Român în subordinea Senatului, ministrul Culturii, Mircea Diaconu, a dat fuga - unde altundeva? - la Antena 3 şi a explicat că unul din motive ar consta în faptul că ICR ar fi funcţionat de peste un an „în ilegalitate instituţională" pentru că cele două posturi de vicepreşedinţi ocupate de Mircea Mihăieş şi Tania Radu nu ar fi fost înfiinţate în urma unui act legal. Domnul Diaconu a dat dovadă şi în acest caz de o înţelegere cel puţin aproximativă a noţiunilor de „legalitate" şi „ilegalitate", după cum a demonstrat-o şi în trecut, când a ajuns să acumuleze propriile probleme cu legea. Şi nu una, trei.

1. Cazul „Drepturi de autor pentru Ceaikovski, Bach şi Chopin"

Potrivit lui Diaconu, ilegalitatea de la ICR ar fi fost consemnată ca atare de Curtea de Conturi, deşi nu este limpede cum poate o situaţie să fie ilegală din moment ce nu are ce lege să încalce. Dar Diaconu are propriul proces cu Curtea de Conturi, care a descoperit la Teatrul Nottara, pe care Diaconu l-a condus din decembrie 2008 până în decembrie 2011, că actualul ministru al Culturii s-a dovedit peste măsură de generos cu banii teatrului, din care a acordat drepturi de autori unor nume respectate precum Bach, Ceaikovski, Bizet şi Chopin, dar care nu aveau dreptul să primească drepturi de autor fiind morţi de mult, iar operele lor fiind bunuri de patrimoniu universal, ieşite şi ele de ceva vreme din perioda de protecţie. În plus, s-au plătit drepturi de autor şi pentru efecte sonore, precum valuri,