Batavii nu au mai jucat niciodată atît de prost şi nu au mai avut niciodată rezultate atît de slabe. Bert van Marwijk, selecţionerul prea încrezător în strategie şi în starurile sale obosite, a aruncat Olanda în prăpastia fotbalului.

Pînă şi secunzii lui au sperat că, în disperare de cauză şi în perspectiva unei victorii la minimum două goluri diferenţă, Van Marwijk va alcătui o echipă mai ofensivă în meciul de totul sau nimic cu Portugalia.

Care să aibă mai multă viaţă în ea şi, concret, să fructifice mai bine potenţialul golgeterilor Huntelaar şi Van Persie, primul liderul eficacităţii în Bundesliga, celălalt în Premier League. Înainte de a depinde de rezultatul întîlnirii dintre Danemarca şi Germania, Olanda depindea de ea însăşi.

Antrenamentul înşelător

Desfăşurat pe ploaie la Kharkiv, ultimul antrenament părea să le dea dreptate celor care aşteptau o schimbare. Lăsîndu-i rezerve pe fundaşii laterali Van der Wiel şi Willems (18 ani şi 72 de zile, cel mai tînăr jucător din istoria CE, înaintea lui Scifo, 18+145 în 1984), selecţionerul i-a folosit pe Boulahrouz şi pe Schaars în benzi.

Încă mai încurajator, l-a testat pe Kuyt într-o linie de mijloc lărgită la 5 şi l-a împins pe Van Persie al doilea vîrf lîngă Huntelaar, la pîndă, la gol.

Destui au crezut că Van Marwijk, trezit la realitate de duşurile reci servite de danezi şi de nemţi, se va lepăda, în sfîrşit, de sistemul 4–2–3–1 şi-l va transforma într-un 3– 5–2 mai laborios, mai elastic, mai eficient.

Schimbarea de care nu era nevoie

Din păcate, speranţele se vor dovedi zadarnice. Într-adevăr, antrenorul a apelat la Van der Vaart ca "închizător" şi la Huntelaar în duet cu Van Persie, dar a mai modificat ceva: l-a scos pe stoperul Heitinga ca să-l titularizeze pe Vlaar! Surprinzător, a umblat şi în centrul apărării, unde nimeni nu bănuia şi unde nici nu era nevoie!