Ieri s-a anunţat că o companie esenţială pentru economia României şi-a cerut insolvenţa. Informaţia a venit cu un nor de întrebări la care nu aveai cum să ai răspuns. Pentru că autorităţile n-au zis mai nimic.
Ziariştii specializaţi au avansat imediat ipoteza eliminării băieţilor deştepţi prin insolvenţă. Însă această insolvenţă comportă riscuri enorme pentru întreg angrenajul financiar şi de producţie din jurul Hidroelectrica (împrumuturi mari chiar de la bănci cu capital românesc). Ce-au spus mai mulţi a rezumat rapid Guran aici.
Problema interpretărilor însă este generată de o tăcere apăsătoare a guvernului. Înţeleg, plagiatul era important, dar nu s-a găsit nici o secundă pentru a cere explicaţii mult mai importante premierului: ce e cu mişcarea asta Hidroelectrica? există vreo strategie, sînteţi siguri de ce faceţi? Nu, n-avem nici un răspuns. Iar asta, mă scuzaţi, mi se pare mult mai grav decît paginile îngălbenite sau înverzite din Nature.
(Apropo: plagiatul e o problemă, necitarea precisă e o problemă. E de ajuns să ne uităm şi la cazul Kovesi pe care am evitat să-l comentez din aceleaşi motive: sistemul produce pe bandă rulantă aşa ceva. Cine îi judecă pe aceşti oameni? exact acelaşi sistem. Aştept totuşi oameni avizaţi să analizeze şi să dea verdicte, eu unul m-am săturat de cît de active au devenit celulele propagandistice PDL în toate aceste zile. Iar amestecul de propagandă cu cauze semi-ok e bun.).
Ponta mai are de răspuns la ce fel de mandat poartă spre summit. E Hollande sau e Merkel, e sud sau nord? Două întrebări cheie. Traian Băsescu a ales: ne ţinem după bogaţii şi şefii Europei că poate ne pică ceva; e vreo schimbare de strategie? Sau oricine ar merge va spune acelaşi lucru (sau “va tăcea” acelaşi lucru).
Revenind la Hidroelectrica, alte explicaţii şi ipoteze găsiţi aici. O declaraţie a lui Isar de azi:
Minist
