Blaga este doar o reconectare la trecutul fesenist şi pedist al partidului. Un personaj care nu s-a sfiit să facă o opoziţie surdă reformării PDL şi ministerului pe care l-a condus, desprinderii de sistemul de relaţii şi clienţi şi punerii în practică a principiilor de integritate.
Marile întrebări despre viitorul PDL de abia de acum încolo încep. Decapitarea conducerii într-o şedinţă cu pumnalele pe masă şi limbile şuierând otrăvit a arătat nu atât înţelegerea profundă a cauzelor pierderii alegerilor, ci faliile adânci dintre diversele grupări. Fără ele, fără prăpastia dintre interese, fără revărsarea de acuze, frustrări şi ameninţări, „asumarea rezultatelor“ despre care turuia Boc nu ar fi avut loc. S-ar fi pus batista pe ţambal şi ar fi fost adoptată strategia tărăgănării, sub pretextul că nu se schimbă generalii în timpul războiului. N-a fost posibil, iar capetele s-au rostogolit. Ce urmează?
După cum se creionează acum lucrurile, timpul fiind unul dintre duşmanii de pe lista scurtă, până la Convenţia Naţională de peste două săptămâni este aproape imposibil să se găsească formula de conducere care să lanseze semnalul că partidul este capabil să se reinventeze şi să restabilească legătura cu electoratul. Adică, figuri noi, necompromise şi credibile, care să dea o nouă imagine, să umple cu substanţă oratoria dezlânată de până acum şi să creeze premisele unei ulterioare mişcări mai largi pe zona de dreapta, astfel încât ea să nu pară o disperată acţiune de salvare a PDL. Varianta are neajunsul că pe oamenii din această categorie îi poţi număra pe degetele de la o mână – Macovei, Preda, Voinescu, Paleologu –, care au şi anunţat, de altfel, că vor depune o moţiune proprie, iar ei, aşa cum s-a văzut acum un an, nu au susţinere în partid (criteriile de integritate au luat fix trei voturi), ca să nu spunem că sunt de-a dr
