- Extern - nr. 117 / 19 Iunie, 2012 Exploatarea gazelor de sist prezinta cele mai ridicate riscuri de mediu, se arata intr-un studiu privind impactul extractiei acestora si a petrolului de sist asupra mediului si a sanatatii umane, efectuat de Directia de Tematici si Politici Interne, din cadrul Parlamentul European. Potrivit studiului, instalatia de fracturare hidraulica sapa vertical in stratul gazeifer. In functie de grosimea acestui strat, puturile sunt doar verticale sau sunt convertite in puturi orizontale, pentru a maximiza contactul cu punga de gaz. In interiorul acestui strat, sunt utilizati explozibili care sa creeze mici fracturi prin perforarea coloanei de tubaj. Aceste fracturi sunt largite artificial prin injectarea de apa aflata sub presiune. Numarul fracturilor artificiale, lungimea si pozitia acestora in strat (orizontala sau verticala) depind de caracteristicile precise ale formatiunii. Aceste caracteristici influenteaza lungimea fisurilor artificiale, distanta dintre puturi (puturile verticale sunt mai dense decat puturile orizontale) si consumul de apa. Apa sub presiune deschide fisurile si permite accesul la un numar cat mai mare de pungi. Odata redusa presiunea, apele uzate, amestecate cu metale grele sau radioactive, provenite din formatiunea de roca, sunt impinse spre suprafata concomitent cu gazul. Agentii de sustinere, in general particule de nisip, sunt amestecati cu apa. Acestia contribuie la mentinerea fisurilor si permit continuarea extractiei de gaz. La acest amestec, se adauga produse chimice pentru a asigura o distributie omogena a agentilor de sustinere prin formarea unui gel, pentru a reduce frictiunile si, in fine, pentru a dizolva structura gelatinoasa la sfarsitul procesului de fracturare si a permite astfel refluxul fluidului. Utilizarea metodei de fracturare hidraulica prezinta urmatorii factori de risc asupra mediului: consum