- Social - nr. 117 / 19 Iunie, 2012 De curand, am intrat in posesia unei lucrari pe care autorul a numit-o monografie. Este vorba de o seama de documente adunate in lucrarea care poarta titlul "Monografia satului si scolii din Chinari” (comuna Santana de Mures). Ea a fost scrisa de invatatorul roman basarabean Ion Cazan, dascal octogenar care a functionat in acest sat muresean o buna bucata de vreme (1954-1964). De mentionat ca autorul, o data cu izbucnirea razboiului, se refugiaza cu fratele sau Mihai in Romania. In demersul sau pentru a intocmi aceasta lucrare (monografie), invatatorul porneste de la denumirea localitatii. "Numele satului Chinari ar veni de la cuvantul tina (noroi) care, in Transilvania, in pronuntia obisnuita a taranilor se aude cuvantul china. Cuvantul tina provine din limba slava veche si inseamna noroi, lut. Localnicii, in decursul anilor, i-au spus de la china, Chinari si asa i-a ramas numele.” Apoi, autorul mai dat si alte surse referitoare la denumirea localitatii muresene. El il citeaza pe scriitorul maghiar Orbán Balazs, care a intocmit monografiile satelor din Transilvania, pomenind si de asezarea satului muresean. In continuare, invatatorul pensionar Ion Cazan mai vorbeste despre vecinii Chinariului, constructiile care s-au realizat de-a lungul anilor, despre existenta a doua sate dincolo de Mures. Pe partea stanga a Muresului, unul din sate se numea Orosz-Viz (Apa Rusului), iar celalalt se numea Kapalno (Bisericuta). Apoi in monografie se pomeneste de constructia unei case (sfarsitul secolului IX) apartinand grofilor care erau si stapanii pamanturilor, iar taranii erau iobagi. De mentionat faptul ca la Chinari s-a reusit, in timpul ocupatiei horthyste, lichidarea populatiei romanesti, iar scoala romaneasca, inchisa. In continuare, autorul descrie viata chinarenilor dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, improprietarirea taranilor, infii