Victor Ponta a declarat public că renunţă la titlul de doctor, în cazul în care se va constata că a greşit, necitînd sursele din care a preluat fraze întregi, identice pînă la virgulă.
În primul rînd, plagiatul e un furt, nu o greşeală, cum susţine cîrlanul în ale dreptului.
În al doilea rînd, plagiatul e un furt atît de grav, încît nu se prescrie. Aşa că degeaba invocă Ponta faptul că ar fi trecut zece ani de la comiterea faptei.
În al treilea rînd, Ponta e jurist, aşa că ştie că necunoaşterea legii nu te absolvă de pedeapsă, în cazul faptelor penale. Pentru un procuror, ca Ponta, necunoaşterea legii nu poate constitui decît cel mult o circumstanţă agravantă, în niciun caz una atenuantă.
În al patrulea rînd, juristul Ponta ar mai trebui să ştie şi că pedeapsa pentru un furt nu se poate rezuma la confiscarea bunului furat, în acest caz a titlului de doctor.
În al cincilea rînd, premierul Ponta ar trebui să fie conştient de faptul că, în planul imaginii externe a României, faptele posibil penale (şi în special plagiatul) ale unor membri ai guvernului atîrnă mai greu decît toate furturile din buzunare ale românilor care au emigrat în ţările occidentale.
În al şaselea rînd, plagiatorul Ponta poate sta liniştit în privinţa protestatarilor cu papion. Aceştia nu vor ieşi niciodată în stradă pentru a cere înlăturarea plagiatorilor, ci numai pentru a-şi proteja sinecurele… Dragostea de cultură a intelectualului român trece prin stomac.
PS. Justiţia tocmai i-a curmat cariera politică unui revoluţionar al bunului simţ, unui actoraş a cărui cea mai mare realizare pare a fi fost buletinul de Bucureşti. Nu contează, revoluţia bunului cimţ continuă!
Victor Ponta a declarat public că renunţă la titlul de doctor, în cazul în care se va constata că a greşit, necitînd sursele din care a preluat fraze întregi, identice pînă la virgulă.
