Fostul principal partid de guvernământ este, la ora acutală, ca un "berbant” care se dă viril pe lângă o domnişoară apetisantă şi super curtată (electoratul român). Se înfoaie, se parfumează, îşi trage ţoale de şmecher, în fine, îşi încordează organele de conducere. În paranteză, nu că nu ar fi necesară convocarea Convenţiei Naţionale Extraordinare, pentru a lămuri o dată pentru totdeauna, cine naiba conduce partidul ăsta. Lăsându-l deoparte pe Traian Băsescu ale cărui intenţii de a penetra strategiile şi organigrama partidului sunt tot mai rare şi mai flasce, sortite în final unui semi-eşec, pe care dacă îl studiezi îndeaproape îţi provoacă silă. Traian Băsescu seamănă, de o vreme încoace, cu un bătrânel pofticios, care nu mai ştie ce este ruşinea.

Revenind la PDL. Deşi aflat în floarea vârstei şi teoretic în putere, chiar dacă nu la Putere, se dovedeşte a fi sleit de vlagă. Încearcă tot felul de tertipuri prin care să cucerească electoratul, însă dacă acesta, presupunând prin absurd, i-ar cădea acum, leşinat, în braţe, n-ar şti cum să procedeze cu el. Ar suna la 112. Pentru că, acum, PDL este scopit. Cel puţin până pe 30 iunie nu are organe de conducere. Cu toate astea, dă un spectacol în faţa naţiunii române care s-ar vrea un fel de demonstraţie de forţă. Se dă la electorat ca un macho de cartier, ca un fante scăpat de sub control, înnebunit de insuccesele de la ultima rundă de agaţamente.

Recenta găselniţă-sforţare este faza cu plagiatele, care este aruncată pe piaţă ca flegmele printre dinţi într-o discotecă. Bre, da’ ce luminaţi sunt pedeliştii aştia, unu’ dintre ei consilier la administraţia prezidenţială după ce au fost ditamai ministrul Învăţământului cu studiile de după şcoala generală (parcă aşa era, nu?) neechivalate în sistemul de Educaţie neaoş, pe care-l călărea cu ajutorul a ceea ce-i şoptea consiliera şi mulţumită unei inovatoare teori