Alegerile din Grecia ne arată ceva: este perfect posibil ca un partid de dreapta, care nu face promisiuni populiste şi care a guvernat în perioadă de criză, să câştige!
Printre multele explicaţii pentru victoria Noii Democraţii una a scăpat neobservată. În Grecia, votul este obligatoriu. E o lege lipsită de repercursini, e mai degrabă o chestiune de onoare, inclusiv de a cinsti memoria celor care în anii '60 şi '70 ai secolului XX au luptat împotriva dictaturii, fapt ce le-a permis grecilor să poată din nou să meargă la vot. Astfel, prezenţa la alegerile parlamentare depăşeşte 70%. Probabil că mulţi greci, dacă n-ar fi existat această impunere, ar fi stat acasă dezamăgiţi atât de oferta "responsabilă", cât şi de cea "extravagantă". În cele din urmă, raţiunea a învins pentru că oamenii au fost obligaţi să dea un răspuns.
Acest comentariu nu este o pledoarie pentru votul obligatoriu. Pragmatic vorbind, e imposibil de impus un asemenea sistem în România. Este însă o pledoarie pentru ca publicul de dreapta, oricât de dezămagit ar fi şi indiferent de care va fi oferta, să iasă în toamnă la vot. Un protocol încheiat de actuala Putere cu Sindicatele precizează că Guvernul va schimba Codul Muncii contra voturi. Miza principală este reintroducerea contractelor colective pe ramură, adică din nou putere şi influenţă discreţionară pentru sindicate. Cam cât de coruptă este mişcarea sindicală am văzut cu toţii în ultimii ani. Cel mai grav însă este semnalul dat mediului de afaceri. România va ieşi din criză şi va avea o creştere economică consistentă doar dacă va produce noi locuri de muncă. Un Cod al Muncii flexibil şi rezonabil, cum este cel care a fost asumat de Guvernul Boc, ajută la atingerea acestui obiectiv. Revenirea la un sindicalism deşănţat, fără un beneficiu real nici măcar pentru cei reprezentanţi de aceste organizaţii, nu va face decât ca Români
