Într-un răstimp de o săptămână şi ceva s-au desfăşurat două congrese de partid. Primul, al PCRM, pe 9 iunie 2012, cel de-al doilea - al Partidului Democrat, pe 16 iunie. Unul mai pompos decât altul, cu oaspeţi din mai multe ţări. De la ambele congrese se aşteptau anumite schimbări, mai ales din partea celui al PCRM după plecarea unei alte troici, cea a lui Mişin.

Că Voronin va fi reales nu a fost o surpriză. În cuvântarea lui Voronin n-a fost nimic deosebit - atacuri la adresa AIE, accent pe statalitate, invective la adresa României ş.a. A menţionat că, din punct de vedere doctrinar, PCRM este susţinătorul „socialismului democratic". A recunoscut, de fapt, că până acum s-a inspirat din socialismul de tip totalitar. Să vedem cât timp va trece până se ajunge ca această asumare declarativă să devină una vizibilă la nivelul practic. Decizia de a reveni în Parlament, pe lângă interesul pecuniar - PCRM pierzând o sumă de 0,5 milioane de lei pe salarizare, pentru a-l distruge din interior -, relevă mai degrabă o tactică revoluţionară, decât una conformă cu „socialismul democratic".

O altă mărturisire importantă este că PCRM nu a reuşit după 2009 să revină la putere, ceea ce constituie o declaraţie gravă în sensul că partidul şi conducătorul său nu poate accepta ipostaza de opoziţie. Sau, cum s-a exprimat un deputat PLDM, PCRM consideră statutul de partid de opoziţie drept o insultă. Este încă un indiciu al mentalităţii de tip sovietic, conform căreia unicul partid îndreptăţit să conducă este cel comunist. Voronin s-a lăudat că în PCRM e mai multă democraţie decât în PD, invocând ca argument numărul plenarelor şi şedinţelor Comitetului executiv după 2009 raportat la cele pe care le-au avut democraţii. Avem şi în acest caz accentul pus pe cantitate, nu pe conţinut şi manieră de desfăşurare a întrunirilor. Mişin, printre alţii, a mărturisit, de fapt, cât de „democra