Nu contează cine l-a dat de gol pe Victor Ponta că a plagiat. Contează dacă e adevărat. Şi e adevărat. Victor Ponta a copiat fără ghilimele din lucrările altora. În special din cartea lui Dumitru Diaconu Curtea penală internaţională. Istorie şi realitate. Nu mai citez şi eu probele. Au făcut-o alţii înaintea mea. De asemenea, nu contează că revista Nature, care a dezvăluit plagiatul, e în relaţii amicale cu Daniel Funeriu, cel pe care Ponta îl bănuieşte că ar fi fost sursa celor de la Nature. Sau că semnatarul articolului din Frankfurter Allgemeine Zeitung despre acuzaţiile de plagiat la adresa lui Ponta a publicat în acelaşi ziar texte elogioase despre Traian Băsescu şi despre Emil Boc. Inportant e că Nature şi FAZ spun adevărul.

Că Băsescu părea să fie la curent cu afacerea asta, cînd spunea „dottore” despre Ponta, nu vine în sprijinul premierului. Lucrarea sa nu e mai puţin plagiată, dacă Traian Băsescu aflase de isprava lui Ponta. Că lucrarea lui Ponta a fost prefaţată chiar de unul dintre cei pe care i-a plagiat, nici asta nu schimbă datele problemei. După cum n-o schimbă nici încercarea lui Adrian Năstase de a-l ajuta pe Ponta cu argumentul că în drept nu prea ai cum să produci noutăţi. De acord, dar dacă iei din textul altcuiva fără ghilimele sau fără cifre arabe după bucata de text preluată, asta nu mai citare, ci plagiere.

Cînd am scris despre plagiatul procurorului general Laura Codruţa Kovesi, suporterii ei au sărit în sus acuzîndu-mă că mă leg degeaba de ea. Sînt curios dacă apărătorii procurorului general vor face acum zid şi în faţa lui Victor Ponta.

Singura necunoscută în acest caz e dacă premierul va demisiona sau va urma exemplul procurorului general, dna Kovesi, care stă liniştită în funcţie. Cred că ar trebui să demisioneze.

Cînd Mircea Diaconu a acceptat funcţia de ministru al Culturii deşi era în plin proces, sub acuzaţia