De când a obţinut sau, mai degrabă, a smuls pu­terea, Guvernul Pon­ta s-a remarcat nu cum ai fi putut cu naivitate crede, din cele afirmate public înainte de îns­că­unare, prin măsuri de re­dresare economică sau soluţii miraculoase de um­plere a buzunarelor goale. A ieşit însă în faţă prin acţiuni de comando, menite să decapiteze câ­teva instituţii, ce nu te-ai fi gândit că se numără printre priorităţile sale.

Cât se sinchisesc, de fapt, de studierea crimelor comunismului cei care, în par­lament, prin comportamentul lor go­lănesc sau printr-o indiferenţă to­tală faţă de acesta, au dezavuat public Raportul de Analiză a Dictaturii Comuniste, numit pe scurt şi Ra­por­tul Tismăneanu? Că nu au desfiinţat cu totul, încă, un institut pentru in­vestigarea crimelor comunismului, pre­ferând să îl predea celui care mai condusese Institutul - geamăn - de stu­diere a Memoriei Exilului Ro­mâ­nesc, remarcându-se mai mult prin scandalurile generate decât prin mari progrese în cercetare, pare doar o chestiune de timp.

Căci, iată, reformarea, democratizarea unei instituţii înainte cvasimilitarizate şi deschiderea fără precedent către pu­blic a arhivelor - inclusiv a celor ale PCR –, care au stat la baza numitului Raport şi a multor cercetări de la ICCMER sau din alte locuri unde se studiază trecutul recent, e încă una dintre ţintele epurărilor care fo­ca­li­zează în aceste zile atenţia publică. Poate o focalizează intenţionat, pentru a ne face să uităm penibilul scandal al plagiatorilor ministeriabili sau de­va­lorizarea leului, mulţimea pro­mi­si­unilor neţinute şi a vorbelor deşarte. Dar, indiferent până unde va merge răfuiala cu duşmanii potenţiali, iden­tificaţi după cum cineva din recenta coaliţie râvneşte la ocuparea unui post sau se simte inconfortat de sim­pla lor prezenţă, câteva trăsături co­mune ale acestui foc împrăştiat sunt uşor identificabile.

Ma