Nu am citit nici doctoratul lui Victor Ponta, nici lucrările despre care se spune că le-a plagiat. Fragmențelele scoase din context, apărute în mass-media autohtone sunt departe de a fi concludente. Nu insist, pentru că așa cum voi arăta în continuare, faptul că Victor Ponta a plagiat sau nu a plagiat, are o mai mică importanță din prisma mentalităților alegătorilor români.

Apărarea lui Victor Ponta din această dimineață a fost previzibilă: ”Calitatea de doctor nu este o calitate obligatorie pentru funcția de premier”. ”În știința dreptului nu inventezi reguli noi”. ”Am citat autorii la finalul lucrării, iar în 2003 nu exista regula obligatorie de a cita la subsolul paginii – e o regulă introdusă ulterior”. ”Dacă se va considera că am greșit, sunt dispus să renunț la titlul de doctor”. Toate acestea au fost asortate cu un scenariu plauzibil (nu neapărat real) de atac construit de Traian Băsescu împreună cu Daniel Funeriu.

Cât îl va afecta acest scenariu pe Victor Ponta? Îmi permit să estimez că foarte puțin. Ba, mai mult, în contextul actual îl ajută. Argumentele țin atât de logică, cât și de mentalitățile colective. Victor Ponta nu a fost asociat în imaginarul colectiv cu un intelectual (căruia titlul de doctor îi conferă o credibilitate sporită). 95% dintre români (poate și mai mulți) nici nu știau că Ponta are o asemenea diplomă (nu în aceeași situație se află un ministru al Educației care își revendică fraudulos un asemenea titlu, în condițiile în care acesta e responsabil și pe domeniul cercetării). Faptul că Victor Ponta nu ar avea ceva (un titlu de doctor) ce oricum majoritatea opiniei publice nici nu știa că ar avea nu are cum să-l afecteze.

Mai mult, să nu uităm: bețiile lui Traian Băsescu nu i-au afectat în mod serios imaginea publică. Nici chiar atunci când a fost acuzat că a condus sub influența alcoolului. Mai tot românul bea și mai