Ziua a treia, și ultima, de la OST Fest, a fost și cea mai aglomerată. Și asta pentru că publicul a venit plin de entuziasm inclusiv pentru trupa programată pe la 16.30, Lake of Tears. Aceasta și-a prezentat atât piese de pe cel mai recent album, Illwill, cât și mai vechi, care au fost pe placul celor câteva mii de rockeri care deja se coceau la cele peste 30 de grade C de la Romexpo. Contrar așteptărilor, Lake of Tears a sunat bine, chiar prea bine pentru o trupă de deschidere, iar prestația a fost lăudabilă, chiar dacă un pic cam scurtă pentru public. A urmat, după o relativ scurtă pauză, concertul W.A.S.P., trupă care serbează în 2012 nu mai puțin de 3 decenii de activitate. Pe scenă s-a urcat omul care înseamnă de fapt W.A.S.P., adică Blackie Lawless, mai plinuț decât îl știam din clipuri, dar cu vocea aproape intactă. A cântat și piese mai vechi, precum Wild Child sau I wanna be somebody, dar și secvențe de pe cel mai recent album, Babylon. Cel mai mare succes l-a avut însă o piesă de pe cel mai apreciat album al trupei, The Crimson Idol, balada The Idol, cântată împreună cu publicul. Penultima trupă din program a fost Megadeth, care adunase deja cam toată suflarea de la festival în jurul scenei. Dave Mustaine, chiar dacă a avut mici probleme cu vocea, a făcut show, prezentând, alături de colegii săi, piese care se întind pe aproape 30 de ani de carieră. N-au lipsit, astfel, Peace Sells, Into the Darkest Hour, Hangar 18, Symphony of Destruction. Angry Again, Trust, la care s-au adăugat părți de pe recentul album Th1rt3en. Finalul a fost incendiar, pentru că recitalul Megadeth s-a încheiat, la cererea publicului, cu Holy Wars, piesă din 1990, dar cu un mesaj mereu actual. Senzația serii au constituit-o însă, englezii de la Motorhead, pe care mulți i-au văzut drept capul de afiș absolut al festivalului. A fost, de altfel, și cea mai experimentată trupă din program