În Franţa, unde au avut loc duminică alegeri legislative, premierul Jean-Marc Ayrault va propune joi o nouă configuraţie a Guvernului. Majoritatea miniştrilor din fostul Cabinet va fi fără îndoială menţinută, deşi unii socialişti ar dori şi introducerea unor comunişti în Executiv.

În mod normal, François Hollande şi Partidul Socialist îşi permit să nu ceară ajutorul ecologiştilor, al comuniştilor şi al radicalilor de stânga, pentru a guverna. Seful statului şi premierul dispun de o majoritate absolută socialistă în Parlament. Totuşi, în culise se evocă posibilitatea acordării unui portofoliu lui Robert Hue, fost lider la Partidului Comunist Francez, vechi susţinător al lui François Hollande.

Partidul Comunist Francez, reunit luni pentru a analiza rezultatele scrutinului de duminică, a ajuns însă la concluzia că prezenţa unora dintre membrii săi în Guvern n-ar avea nici un sens. Comuniştii mai sunt obligaţi să constate că francezii nu mai votează pentru ei ca pe vremuri. În 1978, Partidul Comunist Francez avea 86 de deputaţi în Parlament. Astăzi, ei sunt doar 9, topiţi în aşa-numitul Front de Stânga.

În Parlamentul precedent, Frontul de Stânga, în numele căruia s-a agitat foarte mediaticul Jean-Luc Mélenchon, avea 19 deputaţi. Acum are doar zece. Unii observatori vorbesc deci pe bună dreptate de “moartea lentă a Partidului Comunist Francez”, care nu mai este în stare nici măcar să formeze cu aliaţii săi un grup parlamentar.

S-ar părea că în total, Partidul Comunist Francez, pe vremuri unul dintre cele mai puternice din Europa Occidentală, al doilea partid al Franţei după al doilea Război Mondial, nu mai are astăzi decât în jur de 70 de mii de membri. Ceea ce nu-l împiedică să publice zilnic un cotidian, L’Humanité (cu ce bani? mister!). Semn al decadenţei, numele actualului secretar naţional al Partidului Comunist Francez este rar menţion