Sunt unul dintre cei care l-am pocnit pe Ioan Mang cat am putut, atunci cand am reusit sa demonstrez ca este plagiator, – iar articolulul de pe contributors de aici a fost preluat aici de Nature. . Preluarea lui de catre Nature a condus, de altfel, la demisia ministrului care intr-o duminica se agata inca eroic de scaun si intr-o marti era nevoit sa renunte. In opinia mea, trebuie sa aplicam aceeasi rigoare si in cazul Ponta; din nefericire, insa, presa a luat-o nitel inainte, pe ulei. Presa o luase pe ulei la inceput si in cazul Mang, dupa cum am aratat, pornind de le declaratiile lui Boc- cel care devenea peste noapte specialist in criptologie.

In primul rand, in cazul Ponta, nu sunt citati, cu declaratiile lor, autorii originali ai lucrarilor citate. In cazul lui Mang avem dovada devastatoare ca, vorba unui forumist, “domnul Mang si doamna Mang/ L-au plagiat pe Chin Cheng Chang”. Ba mai mult, nu avem dovada doar a plagierii unui articol taiwanez, avem interventia publica a unui profesor de la Universitatea Haifa, din Israel si a unui autor german (vezi aici ) .Ce este devastator in acel caz este reclamarea publica a celor trei autori ca le-au fost copiate fragmente intregi din lucrari, fara atribuire corecta – in conditiile in care Mang nega penibil, acoperindu-se de rusine. In cazul Ponta nu avem deocamdata vreo declaratie a autorilor operelor originale – astept asa ceva cu interes, pentru ca domniile lor ar trebui sa fie primii interesati de o astfel de lamurire publica si de folosirea corecta a gandirii lor originale. Domnul Diaconu, domnul Vasile Cretu ce au de declarat? Cel putin unul dintre ei, daca a scris un elogiu la adresa lucrarii se poate presupune ca a citit-o, macar (din nefericire, insa, in Romania nici macar acest lucru minimal nu poate fi mereu garantat, avand in vedere functionarea sistemului universitar).

In al doilea rand, ma ing