Niciun preşedinte francez nu a avut până acum o atât de mare concentrare precum Francois Hollande. Mandatul său va avea însă succes, numai dacă va instaura în Franţa principiile realismului economic.

De acum încolo, lucrurile nu pot decât să o ia la vale pentru Francois Hollande. În 1981, modelul său Francois Mitterand a avut nevoie de doi ani pentru a reorienta Franţa pe un curs economic stabil. Astăzi, noul şef de la Elysee nu va avea nicidecum atâta timp la dispoziţie.

La Paris şi nu numai se aşteaptă cu nerăbdare ca administraţia socialistă să explice cum anume va finanţa măsurile anunţate în campania electorală şi cum va respecta, în acelaşi timp, ţintele de reducere şi echilibrare a deficitului bugetar. Franţa este o ţară cu un potenţial economic, ştiinţific şi cultural uriaş, dar are nevoie stringentă de reforme structurale pentru a profita la maximum de acest potenţial. Ar fi nevoie de schimbări în educaţie, de renunţarea la săptămâna de lucru de 35 de ore şi de reducerea numărului absurd de ore suplimentare generate de aceasta.

Dincolo de chestiunile interne, Hollande a mai prezentat şi deja mult discutatul plan de redresare economică de 120 de miliarde Euro. Preşedintele francez vrea să pozeze drept un adept al modelului keynesian care vrea să utilizeze fonduri publice nealocate pentru s timula creşterea. Modelul investiţional propus nu este însă deloc detaliat şi nu promite efecte. În aceste condiţii, primul bilanţ financiar al lui Hollande din luna iulie va avea tonuri foarte deprimante.

G20 critică Europa pentru răspunsul dat crizei (Le Figaro)

Întâlnirea dintre Barack Obama şi liderii europeni a fost amânată cu o zi. Comunicatul final al reuniunii insistă asupra necesităţii implementării unor măsuri de creştere economică şi critică planul de salvare a băncilor spaniole.

Prioritate are creşterea economi