Recente studii ale unor companii profilate pe analiza evoluţiilor de pe piaţa muncii relevă un deficit semnificativ de ingineri. Mai mult decât atât: comparativ cu anul precedent, deficitul a crescut. Această situaţie, intervenită în vremuri de criză, a fost şi este de naură a pune serios pe gânduri strategii în materie de învăţământ superior. Aşa s-a ajuns, din aproape în aproape, să se discute mai aplicat (şi, deci, mai lucid) despre politica de resurse umane în funcţie de cerinţele pieţe. Elementul principal îl constituie tendinţele tot mai evidente de mutare a centrului de greutate de la dezvoltarea prioritară a serviciilor spre producţia efectivă, cea care aduce o cantitate mai mare de valoare adăugată. De altfel, investiţiile productive câştigă teren în faţa celor care vizează comerţul, fără să mai vorbim despre speculaţiile bursiere.

Evaluări de genul celor evocate la început acestor însemnări ai căpătat ma multă greutate în urma vitezei în ţara noastră a unuia dintre liderii binecunoscutei companii multinaţionale General Electric, companie cu o cifră de afaceri care depăşeşte sensibil întregul produs intern brut al României. John Rice, vicepreşedintele al acestei companii, a lansat conceptul „competenţe uşor transferabile” în sfera pregătirii profesionale într-o viziune strategică. De aici, o concluzie demnă de tot interesul: ”Inginerii electricieni, inginerii mecanici sau chimişti vor fi în topul celor mai căutate meserii în viitor, precum şi cei care crează software, pentru că este vorba de abilităţi transferabile”. Or, după toate standardele existente la ora actuală, cele mai multe componente ale amintitelor „abilităţi transferabile” sunt încorporate în profesii inginereşti.

Este, de asemenea, interesant de remarcat în consideraţiile expuse de John Rice un fapt ignorat de regulă: opţiunile pentru România ale investitorilor străini semnificat