Numărul donatorilor de organe a crescut de şapte ori în ultimii şase ani. Familiile victimelor aflate în moarte clinică au acceptat prelevarea de organe cu mai multă uşurinţă decât o făceau în urmă cu un deceniu. Chiar şi aşa, numărul donatorilor este mai mic decât ar fi necesar. Mai putin de jumătate din pacienţii care ar avea nevoie de un transplant sunt salvaţi la timp.
Anual, 80 de români mor pentru că nu pot face un transplant din lipsă de organe. Chiar şi aşa, românii au învăţat să îşi învingă durerea pierderii cuiva drag şi să accepte prelevarea de organe. Potrivit Agenţiei Naţionale de Transplant, numărul donatorilor în moarte cerebrală a crescut de la 11 în 2005, până la 77, anul trecut. Ceea ce înseamnă o creştere de şapte ori în şase ani.
Deşi îmbucurătoare, cifrele sunt departe de a arăta o rezolvarea a problemei. Potrivit statisticilor, ar fi nevoie de 10 donatori la un milion de locuitori pentru ca necesarul să fie acoperit în cea mai mare parte. În România există 3,67 donatori la 1 milion de persoane Cel mai bine stăm la numărul de transplanturi renale, ridicat încă din 2005, cu o medie de 200 de intervenţii anual.
Celebrată pentru prima dată în 2004, Ziua Naţională a Transplantului reuneşte sub aceeaşi cupolă pacienţi şi medici. În ultimul deceniu, în România s-au efectuat peste 2.500 de transplanturi renale, 350 hepatice, 500 medulare şi peste 50 de intervenţii de transplant cardiac.
Numărul donatorilor de organe a crescut de şapte ori în ultimii şase ani. Familiile victimelor aflate în moarte clinică au acceptat prelevarea de organe cu mai multă uşurinţă decât o făceau în urmă cu un deceniu. Chiar şi aşa, numărul donatorilor este mai mic decât ar fi necesar. Mai putin de jumătate din pacienţii care ar avea nevoie de un transplant sunt salvaţi la timp.
Anual, 80 de români m
