Fără proiectele literare ale ICR din ultimii ani mă gîndesc că aş fi fost acum un critic literar destul de ignorant şi, oricum, inutil literaturii în mijlocul căreia m-am format şi unde exist profesional. ICR m-a făcut să gîndesc şi să funcţionez la un nivel superior, mi-a dat încredere că pot face lucruri cu adevărat importante, şi nu pentru mine, dar, mai ales, pentru alţii; altfel spus, ICR mi-a oferit, într-o bună măsură, direcţie şi scop.

DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeuMai întîi, ICR m-a scos în lume, mi-a oferit şansa de a ieşi din mica şi provinciala noastră ogradă culturală şi, practic, de a mă profesionaliza, dar şi de a-mi cîştiga o anume demnitate profesională, luînd parte la evenimente din străinătate la care niciodată nu aş fi avut acces. În ultimii ani – şi eu, şi alţi colegi de critică literară – am participat la conferinţe şi sesiuni de comunicări, la dezbateri, la proiecte de traducere, la workshop-uri literare, la saloane şi tîrguri de carte. Am fost, astfel, integrat sau cel puţin m-am simţit ca parte dintr-un sistem cultural deschis, dinamic, divers, european, într-un cuvînt, normal.

Dar, dincolo de nivelul personal, ICR mi-a creat mie şi colegilor mei oportunităţile de a promova literatura română în străinătate. Am ţinut prelegeri despre cărţi, autori şi mişcări literare, am moderat şi am participat la dezbateri internaţionale despre literatură, am lansat cărţi şi autori în traducere, am alcătuit cataloage pentru saloane şi tîrguri de carte, am întîlnit editori străini, am ajutat la formarea tinerilor traducători, am scris despre literatura română în reviste străine şi am publicat în antologii critice din străinătate. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără proiectele ICR, care au oferit literaturii române o vizibilitate la care pînă acum cîţiva