Camera Deputaţilor a respins ieri OUG 72/2011 prin care se înfiinţau cele două posturi de vicepreşedinte al ICR, ocupate din 2005 de Mircea Mihăieş şi Tania Radu. Ordonanţa a fost iniţiată de MAE la solicitarea ICR, care răspundea în acest fel obiecţiilor formulate de Curtea de Conturi ce sesizase faptul că cele două funcţii nefiind cuprinse în Legea ICR, nu există suficiente temeiuri legale pentru remunerarea de la buget a titularilor acestora. Prin această ordonanţă, conducerea ICR nu dorea decât eliminarea unui vid de legislaţie şi a unei ambiguităţi care data încă de la înfiinţarea ICR, în 2003, adică de pe vremea lui Iliescu şi Buzura. Respingerea ordonanţei emise de Guvernul Boc este cea mai clară dovadă a relei credinţe a majorităţii usl-iste şi prevesteşte viitoarele abuzuri şi interferenţe politice în activitatea Institutului, dacă acesta va trece în subordinea Senatului, pentru că:

Cealaltă ordonanţă, cea emisă de Guvernul Ponta, prevede cele două funcţii de vicepreşedinţi, deci nu problema existenţei celor două posturi în schema ICR îi preocupă pe usl-işti, ci titularii lor actuali. Pentru a nu fi nevoiţi să-i destituie, parlamentarii le-au desfiinţat posturile, urmând să îşi numească propriii oameni în termenul de 15 zile prevăzut de Ordonanţa 27/2012. Dacă Horia Roman Patapievici nu va fi demis, cei doi vicepreşedinţi de partid îi vor face viaţa atât de amară încât întreaga activitate a ICR va fi afectată. Cum ura USL împotriva lui Mihăieş este cumva de înţeles având în vedere comentariile politice ale acestuia de-a lungul anilor, înverşunarea împotriva Taniei Radu - jurnalist la Radio Europa Liberă - ar putea avea legătură cu faptul că, iată chiar şi după 22 de ani, comuniştii văd roşu înaintea ochilor când aud cuvintele „Europa Liberă‘‘.

În al doilea rând, usl-iştii aveau nevoie să respingă ordonanţa Boc pentru că aveau nevoie să menţină