Cu 3 ani si ceva in urma am schimbat resedinta. Inevitabil, a aparut treptat si o mica biblioteca in noua locuinta. La un “recensamant “ superficial, cam 250 de titluri noi achizitionate intre timp. Aproximand la 20 lei pretul mediu per carte, ar rezulta ca am cheltuit cam 5000 lei in 3 ani pentru lectura. E mult, e putin? E putin daca ma raportez la bugetul fumatorului mediu (cam 300 lei/luna, mai bine de 10.000 lei in 3 ani deci, vezi aici). Oi fi insa de 5.000 de lei mai destept, mai cultivat? Greu de spus dar ce ma frapeaza este ca despre multe carti peste care am trecut cu privirea in momentul inventarului nu puteam spune decat “interesanta” ori “insipida”. Retinusem doar impresia dupa lectura, nu si idei pe care sa le pot reproduce.
Pentru ca informatia sa fie fixata de memorie, ai nevoie de o amprenta emotionala. Altfel, informatia nuda e perisabila (memoria joaca feste, e plina de spatii albe). Ca sa “capturezi” o informatie ai nevoie fie de un rationament anterior (tii, ia uite, asta e raspunsul pe care il cautam-cartea asta explica limpede ce gandeam eu vag!) fie de o emotie ca suport. In caz contrar, singurul lucru pe care il vei putea spune despre majoritatea cartilor din biblioteca va fi “interesanta”, “plicticoasa”, “seaca”, “indigesta”, etc. Ma rog, pentru un cititor de cursa lunga e poate un risc asumat, pentru cine priveste lectura ca pe-o investitie-este o pierdere neprevazuta. In final, o formula pentru ..dividende culturale.
Cumva, e ca si cu materia predata la scoala. Cat ne mai aducem aminte din informatiile memorate mecanic? Din chimia dintr-a opta si analiza matematica din liceu? Stiu, tabla inmultirii si alfabetul nu le-am uitat, dar tineti cont ca le-am tot exersat zilnic de atunci in viata de zi cu zi. E ca si cu martorii lui Iehova-citeste zilnic Biblia si o sa dai in curand citate la randul tau ca sa-ti intaresti vi
