Atacurile publice sau calomniile la care sînt supuşi intelectualii de seamă sau personalităţile marcante ale culturii reprezintă într-un fel şi o busolă rafinată, care indică „direcţia“ în care se îndreaptă o anumită cultură naţională, şi într-o mare măsură o ţară întreagă, în relaţia cu propria ei cultură. Dacă Horia Roman Patapievici, făuritorul ICR-ului modern, dar şi a percepţiei diferite asupra culturii româneşti în lume, devenită, în urma viziunii domniei sale, mai amplă, mai diversificată, mai profundă şi mai nuanţată, îndreptată într-un mod mai tranşant decît oricînd spre valoare, continuă să fie atacat, huiduit, umilit şi împroşcat cu noroi în faţa opiniei publice, atunci asta înseamnă că România se îndreaptă într-un ritm teribil spre abisurile obscure ale unei lumi poststaliniste, menite să distrugă imaginea şi personalitatea fiecărui individ de excepţie. Vizionarul Patapievici a reuşit în mai puţin de un deceniu să impună în lume valorile de vîrf, dar şi acelea în devenire ale culturii româneşti contemporane, făcînd ca, de la Londra la Varşovia şi de la Stockholm la New York, România să aibă mai mulţi admiratori în aceşti ani decît în ultima jumătate de secol. L-au ajutat, bineînţeles, excelenţii săi colaboratori pe care, cu un simţ desăvîrşit, tot el i-a ales.

Faptul că populaţia României a scăzut, de la ultimul recensămînt, cu 2,6 milioane de suflete (deci cu peste 10%!) este mai mult decît îngrijorător. Şi avalanşa nu s-a oprit încă... Intelectuali de seamă, tineri absolvenţi sau studenţi, adică cei care ar trebui să gîndească viitorul României, aşteaptă momentul oportun cu valizele făcute. Şi dacă sînt mulţi care nu au ieşit încă pe uşă e pentru că mai întrezăresc undeva o lumină de speranţă, alimentată de „indivizi“ ca Horia-Roman Patapievici.

Gábor Tompa este regizor de teatru.

Emisiunea "Punerea pe gînduri" din 21 iunie 2012, la