De ce premierul este nevoit sa incaseze scatoalce fara sa poata trece la ofensiva. Suntem la jumatatea lui iunie, au trecut si alegerile locale si noua putere instalata la Bucuresti inca nu a cucerit toata Romania. Campania de acaparare este in toi si, pentru ca succesul sa fie deplin, alianta de stanga-centru-dreapta pregateste terenul pas cu pas pentru asaltul asupra ultimei redute - Palatul Cotroceni. Saptamana aceasta este posibil sa treaca de Senat legea prin care suspendarea presedintelui sa fie validata doar cu majoritatea simpla din randul alegatorilor prezenti la un eventual referendum, si nu a tuturor celor inscrisi pe liste. Interesant este ca un asemenea referendum va fi luat imediat in considerare de noua putere, in timp ce chestionarea din 2009 prin care aceiasi votanti au cerut restrangerea risipitorului efectiv parlamentar este nu doar ignorat, ci chiar tratat cu dispret. Luna trecuta, deputatii au modificat legea electorala pentru alegerile parlamentare, marind numarul mandatelor din Legislativ in loc sa il reduca la 300, asa cum cerusera romanii. Asadar, mai multi bani de irosit, mai multa distractie. O ordonanta data zilele acestea impotriva culturii, in speta a Institutului Cultural Roman, a starnit valuri mari nu doar in Romania, iar premierul s-a vazut nevoit sa dea inapoi, ademenindu-l pe seful ICR cu prelungirea mandatului in fruntea prestigiosului institut. In schimb, o lege contra plagiatorilor impusi in functii publice nu prea are sanse de aplicare. Ar fi avut, poate, daca noul Guvern nu s-ar fi napustit imediat dupa investire sa schimbe componenta acelei Comisii de Etica de la Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica, singura autoritate din tara care poate da verdictul asupra originalitatii lucrarilor, printre care si cele doctorale. N-ar fi fost nimic anormal in aceasta schimbare daca ea n-ar fi intervenit in plin scandal legat