Ce înseamnă să te orientezi! Când scriam din capul meu textele alea tâmpite, mă citeau câţiva, din greşeală. M-am inspirat dintr-un text de aleasă simţire al autorului meu de căpătâi, Marian Oprişan – şi ce să vezi? J de milioane de accesări! Să fie primite. ("Singurul reproş este faptul că nu am pus în subsolul paginii autorul, ci la sfârşit, în bibliografie. Dacă aceasta este o greşeală, sunt gata să plătesc pentru ea").
În cazul cu plagitatul lui Ponta, care e o făcătură, nu mă pronunţ. Ştiu însă cum s-a petrecut. Iată faptele. Totul a început prin 2003-2004. In illo tempore (hait!), Băsescu o ardea dubios la primărie, dărâmând chioşcuri şi alergând maidanezi. Însă, în timpul liber – (după ce a dărâmat toate chioşcurile şi a omorât maidanezii, i-a rămas destul) - sadic, scotea, ca stafidele din cozonac, ghilimelele din teza de doctorat a micuţului Titulescu. Pentru orice eventualitate. Deci, cine a plagiat? Băsescu, logic. Între timp, cel mic a crescut mare, chiar mare de tot, şi a devenit premierul Victor Ponta. Primarul Băsescu a crescut şi el, în felul lui, şi a ajuns preşedinte. La al doilea mandat. Şi acum, atenţie la mârsăvie: când să ia startul amândoi spre Bruxelles (unde nu e decât un loc), Băsescu îl face pe Ponta să piardă startul. Cât îşi pune premierul ghilimelele la loc, preşedintele ajunge primul şi ocupă scaunul, între prim ministrul Finlandei şi prim ministrul Austriei. V-aţi prins, în sfârşit? Mulţumesc.
N-am timp să zic tot, fiindcă mai am de terminat un text. Ăla pe care l-am scris luni – “Patapioane”. Mai întâi vreau să remarc că avem forumişti ageri. Au înţeles din prima că e un articol comandat. Recunosc: Traian Băsescu mi-a promis, în schimb, ori un post de prim-consilier la Cotroceni, ori un loc de dizeuză la Cireşica. M-a rugat să mă decid, până termină el Levantul. Patapievici însă - chitros personaj – nu mi-a dat nicio