Atunci cand vezi ca unul e mai destept, mai bine imbracat sau mai frumos decat tine, poti sa recunosti, chiar daca o faci in sinea ta doar pentru tine. Iar asta nu inseamna nicidecum ca te injosesti. Este la fel cum a procedat Traian Basescu cand a recunoscut chiar public ca, “cel mai bun Prim Ministru de dupa 1989 a fost Adrian Nastase”, fara sa tina cont de divergentele cunoscute.
Dar daca vezi pe unul sau altul, “specialisti” care in ciuda realitatilor declara galagiosi ca albul este negru sau ca unul, de aceasta data Victor Ponta - care intr-adevar a invatat - a plagiat o teza de doctorat, nu faci altceva decit sa ignori realitatea sau mai mult, dovedesti subiectivism si chiar rautate. Este clar ca imi voi primi acuzatii de pupincurism din partea celor interesati, dar acestea le voi retransmite Retur.
Iar asta pentru ca subiectul recunoasterii (nu recunostintei) mi se pare deosebit de actual vremurilor pe care le traim si mai ales relatiilor interumane de pe la noi, in special cele ale ultimilor ani. Aceasta in conditiile in care toti acesti “specialisti” ce se exprima si ei pe unde reusesc, discreditind acum diverse ziare si chiar revistele de mediu - altundeva neavand acces - sunt cei care invoca cel mai des, de exemplu, “nerecunoasterea valorilor”, spunand ca “aceasta este carenta societatii romanesti astazi”. Si au dreptate, chiar daca si minciuna face parte din acelasi meniu si chiar daca ceea ce fac este contrar celor ce le invoca. Ipocrizia nu are margini!
Deoarece, a spune despre Ponta ca “a plagiat” o teza de doctorat - chiar daca dorind sa nu te trezesti cu un dosar penal pentru calomnie il numesti “presupusul plagiat” si chiar daca constati ca s-a facut citarea respectivului pasaj la “Bibliografie”, dar nu si in pagina – este ca si cum ai spune despre Ilie Nastase, de exemplu, ca pe vremuri isi castiga partidele jucand tenis cu o
