Născut pe 28 iulie 1955, la Albeşti, în judeţul Ialomiţa, Vasile Andrei este unul dintre cei mai buni luptători de greco-romane din istoria României. Legitimat la Steaua, a fost în mai multe rânduri campion naţional la categoria 100 de kilograme. Pe plan extern, s-a clasat de două ori pe locul 2 (1982,1986) şi o dată pe locul 3 (1987) la Campionatele Mondiale, în timp ce la Europene a obţinut un loc 2 (1980) şi un loc 3 (1979). De asemenea, are în palmares un loc 2 la Jocurile Mondiale Universitare de la Bucureşti, în 1981.

Performanţe importante, fără îndoială, dar nu la fel de mari ca cele două medalii olimpice, pe care le-a câştigat în 1980 şi 1984. „Am participat la trei ediţii şi am avut norocul să fiu pe podium de două ori”, a spus Andrei. Tot de două ori a fost şi portdrapelul delegaţiei României, la Moscova şi la Seul. Prezenţa sa impunătoare în fruntea sportivilor români prezenţi în capitala Uniunii Sovietice a dat naştere caracterizării pe care i-a făcut-o Horia Alexandrescu: „Un băiat înalt, vânjos, care ţine cu mîndrie, neclintit, drapelul atât de scump nouă”.

La Moscova a terminat al treilea, în spatele bulgarului Georgi Raykov şi al polonezului Roman Bierla, dar patru ani mai târziu, la Los Angeles, nu a putut fi învins de nimeni şi a devenit campion olimpic, învingându-l în finală chiar pe reprezentantul gazdelor, Greg Gibson. Este adevărat, a profitat şi de absenţa sportivilor din blocul comunist care au boicotat competiţia. „Cel mai important moment pentru mine a fost titlul. După aşa ceva, rămâi în istorie, în cartea de aur a Jocurilor Olimpice”, povesteşte Andrei.

În 1984, luptătorii au fost împărţiţi în două grupe, locul 1 din fiecare urmând să se întâlnească în ultimul act, în timp ce dintre ocupanţii poziţiilor secunde s-a ales medaliatul cu bronz. Vasile Andrei i-a învins pe rând pe Karl-Johan Gustavsson (Suedia