Dacă numai cuvântul "Europa" dă acum frisoane investitorilor din întreaga lume, fiind mai degrabă asociat unor noi dureri de cap, la noi în România încă tot ce este "european" are rezonanţe favorabile. Prea mult am stat dincolo de gard, prea mult ne-am învârtit în praful periferiei ca să nu jinduim la o Europă care acum este prezentată drept etalon al lipsei de competitivitate.
Şi fiindcă tot spuneam că tot ce ţine de Europa sună bine, speranţe ne legăm şi de fondurile europene. De câte ori nu am auzit în opinia publică lamentări că nu absorbim suficient aceste fonduri structurale sau că acestea pot ajuta la relansarea României?! Totuşi, această marotă a miliardelor de euro de la Uniunea Europeană - "bani gratis, vere!" - este prea puţin despicată pentru a înţelege care ar fi impactul real asupra ţării al accesării respectivelor fonduri.
Pentru a nu prelungi concluziile, spun că fondurile europene pot schimba faţa României în bine, dar nu pot construi o economie competitivă, nu pot aduce bunăstare cetăţenilor şi nu pot repara sustenabil dezechilibrele externe. La capitolul efectelor perverse putem enumera pericolele la nivel macroeconomic derivate din investiţiile greşite, inducerea unor stimulente de alocare defectuoasă a capitalului, posibilitatea dezechilibrării bugetelor unor entităţi publice cofinanţatoare, derapaje în zona datoriilor, distorsionarea pieţelor interne ca urmare a unei competiţii neloiale, hazardul moral al favorizării unor elite conectate politic şi presiunile inflaţioniste aduse de banii care ajung la noi fără a produce valoare adăugată.
Sigur că nu este tocmai bine că nu reuşim să accesăm fondurile europene, în parte datorită nepriceperii noastre şi în parte ca urmare a obstacolelor de ordin birocratic puse chiar de la Bruxelles. Uitându-ne la nevoia de capital a României, chiar este păcat să fim contributor net la bugetul U
