După faza „pe listă” (adică jocurile din grupe care au calificat primele două clasate), Campionatul European de Fotbal disputat în Polonia şi Ucraina programează fazele „uninominale”: de acum înainte, cine câştigă merge mai departe, spre fotoliul de campion continental.

Grupele au avut, în linii mari, o desfăşurare previzibilă. Cu excepţia eliminării uneia dintre favoritele la titlu, cum era considerată Olanda, de nerecunoscut în formula cu care s-a prezentat la această ediţie, mai ales pentru o de trei ori finalistă la titlul mondial - ultima dată în 2010, în Africa de Sud). Robben şi Van Persie au fost umbrele celor care au evoluat în Liga Campionilor, iar performanţa de a pierde toate trei meciurile din grupă nu va fi la îndemâna oricărei viitoare naţionale batave. Este, probabil, semnul că echipa trebuie întinerită, mai ales în perspectiva calificărilor pentru Brazilia, unde o vom avea ca adversar.

Dacă olandezii au părăsit ruşinos competiţia, suedezii au făcut dovadă de bravură, umilindu-i pe francezi într-un meci din a cărui câştigare nu mai obţineau nimic. Vikingii au meritat extraordinara susţinere a fanilor lor. Din păcate, „păsăroiul” Ibrahimovici – care a marcat cel mai frumos gol al europenelor în poarta lui Loriss, nu are o echipă pe măsura sa.

Ceva de spus ar mai fi şi despre gazde: deobicei, acestea sunt purtate de valul entuziasmului local dincolo de graniţele grupelor, dar nu mai departe de sferturi. De data aceasta nu a fost cazul. Polonia a avut o echipă modestă care nu putea aspira la mai mult. Iar ucrainienii n-au putut face mai mult decât să-i învingă pe suedezii lui Ibra, într-o zi proastă a acestuia.

Superlativele grupelor vizează două cazuri: forma excepţională a nemţilor, a căror maşinărie bine pusă la punct funcţionează fără greş, îi îndreptăţeşte la titlul (deocamdată) de cea mai bună echipă din grupe care s-a