- argument -
Din 2005 încoace, am avut în România o instituţie de stat care a funcţionat foarte bine, uimitor de bine pentru felul în care sîntem noi obişnuiţi să meargă lucrurile. Minunea a durat 7 ani, pînă cînd Guvernul Ponta a hotărît că această anomalie trebuie să înceteze de urgenţă. Prin urmare, miercuri, 13 iunie 2012, a fost emisă o Ordonanţă de Urgenţă care stipulează ieşirea Institutului Cultural Român de sub autoritatea simbolică a Preşedinţiei şi numirea preşedintelui ICR, a celor doi vicepreşedinţi şi a unei treimi din Consiliul de conducere de către biroul permanent al Senatului (din care deocamdată fac parte, printre alţii, Dan Voiculescu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu).
DE ACELASI AUTOR Prizonierii conştiinţei noastre Terry GILLIAM: «Don Quijote are o obsesie pentru mine!» - interviu Avem un fel de „deltă“. Cum procedăm? Cinci povestitori de mare clasă „Pînă acum ICR avea o politica indepe... nu ştiu... treaba lui... în fine... nu dădea socoteală nimănui. Am avut discuţii foarte ample cu Andrei Marga şi concluzia a fost că şi ICR trebuie să cînte în acelaşi cor“, a declarat Mircea Diaconu, ministrul Culturii. Care cor? Aflăm din textul „Ordonanţei de Urgenţă nr. 27 din 2012 privind unele măsuri în domeniul cultural“: „avînd în vedere necesitatea consolidării şi amplificării, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunităţile româneşti de peste hotare, în scopul păstrării şi perpetuării identităţii naţionale, deziderat de o importanţă deosebită în contextul fenomenului de globalizare, inclusiv culturală (...) etc. etc.“. Aşadar, corul e „Cîntarea României“ şi crezuserăm că am scăpat de el. Aceste cîteva rînduri au o importanţă capitală, pentru că ele modifică raţiunile existenţei Institutului Cultural Român. În loc ca cele 17 institute din New York, Praga, Paris, Veneţia, Berlin etc. să se ocupe în continuare de promovarea cult
