Frăţia subterană a sistemului care l-a generat pe Adrian Năstase şi care girează reţelele de interese, jocurile şi războaiele care nu se văd, dar au efecte inedite, a fost pentru prima dată înfrântă în procesul pierdut de fostul premier. Adrian Năstase a găsit, însă, o soluţie să salveze aparenţele, să-şi salveze onoarea şi să întoarcă definitiv o situaţie care era împotriva lui.

Judecătorii Înaltei Curţi s-au hotărât să demonstreze că puterea politică nu mai poate face aranjamente în justiţie, că alegerile nu mai pot tranşa procesele politicienilor, că judecătorii nu mai pot fi şantajaţi sau corupţi cu uşurinţă, că justiţia se află pe un drum cu sens unic. Este o pedeapsă cu valoare de exemplu pentru politicienii care se cred prea siguri pe ei, pentru cei care îşi imaginează că lăcomia, traficul de influenţă, furtul în stare pură sau chiar plagiatul pot fi trecute cu vederea doar de dragul unei funcţii cu mare greutate. Numai că precedentul gândit de judecători a fost aruncat în aer de tentativa suicidară a fostului premier.

După opt ani de procese grele şi traumatizante, Adrian Năstase a fost condamnat, exact în momentul în care îşi imagina că va scăpa cu ajutorul firelor ţesute pe dedesubt în ultimii 25 de ani de el şi de ceilalţi oameni cunoscuţi sau necunoscuţi, dar care au avut puterea să traseze drumul şi istoria Romaniei din 1989 şi până acum. Fiindcă nu a putut accepta sentinţa sau pentru că a găsit o strategie parlalelă sau pentru că pur şi simplu nu a avut tăria să privească lucrurile în faţă, Adrian Năstase a aruncat în aer actul exemplar pregătit de magistraţii de la ICCJ şi a pus mâna pe pistol exact când au venit poliţiştii să-i aducă verdictul.

În noua ecuaţie e posibil ca celelalte dosare grele care ar fi urmat să deschidă Cutia Pandorei să fie temporizate, deşi nu este exclus să înceapă revanşa şi să fie nevoiţi să plătea