După 40 de ani, în sfârşit, Antonis Samaras îşi vede ambiţiile politice împlinite. De marţi este noul premier al Greciei. Tenacitatea sa a dus deja la căderea a două guverne.

După ce a fost şef al Opoziţiei ani la rând, Antonis Samaras se vede în sfârşit ajuns la putere, acum, la 62 de ani. Numele lui Samaras este pentru mulţi dintre greci sinonim cu ambiţia. Cariera politică şi-a început-o ca deputat, la 26 de ani. Apoi, la începutul anilor 90, a devenit ministru de Externe.

Tot Antonis Samaras este cel care a inflamat, prin luările sale de poziţie naţionaliste, divergenţele pe tema numelui fostei republici iugoslave Macedonia. Şi chiar dacă Grecia consideră până în ziua de azi că Macedonia poate fi numită doar provincia istorică din componenţa sa, premierul de atunci, Constantin Mitsotakis, a decis în 1992 să-l excludă din Guvern din cauza acestor poziţii. În loc să plece capul, Samaras şi-a creat propriul partid, Primăvara democratică. Faptul că a reuşit să atragă de partea sa mai mulţi deputaţi a dus la căderea Guvernului Mitsotakis în 1993 şi la pierderea alegerilor de către partidul din care făcuse parte. Alegerile de atunci au fost câştigate de socialiştii din Pasok, conduşi de Andreas Papandreou.

Ulterior, în 2004, Samaras s-a întors la fostul său partid. Şi a trecut printr-un proces de “curăţare”, întâi ca ministru al Culturii, apoi ca şef al partidului. A fost ales lider al formaţiunii Noua Democraţie, după ce fostul lider al conservatorilor şi premier, Costas Karamanlis, a pierdut în 2009 alegerile în faţa aceluiaşi Pasok, condus de această dată de Papandreou-fiul, Giorgios Papandreou, care devine premier. Papandreou fost nevoit la convieţuire cu Samaras ca lider al Opoziţiei, o sarcină deloc uşoară.

Prietenia şi rivalitatea cu Papandreou

De Papandreou, pe Samaras îl lega o prietenie veche, dar şi o rivalitate