Fostul premier şi-a dezvăluit feţele mai puţin cunoscute în cartea autobiografică „Adrian Năstase, de la Karl Marx la Coca-Cola (dialog deschis cu Alin Teodorescu)”, publicată la Editura Nemira, în 2004.
Şi Adrian Năstase, cel căruia i se spunea cândva „El însuşi" sau „Atotputernicul", a fost copil. S-a născut în Colentina Bucureştiului şi a copilărit în Tărtăşeştii Dâmboviţei.
„Ştiu să înjur, ştiu să mă bat"
Şi iată: „În copilărie am avut vreo 20 de stupi. Făceam drumul Tărtăşeşti - Bucureşti trecând prin Codrii Vlăsiei, dimineaţa devreme. Bunicul meu avea destul de mult pământ şi livezi. Uneori mă lua cu el în căruţa cu platforma trasă de o iapă sură, superbă, pe care o chema Cleo. Ţin minte că mergeam prin pădure, culcat pe spate, în fân, şi mă speriam de umbrele copacilor care luau forme deasupra mea - mi se părea mie atunci - înfricoşătoare. Am oroare de cuvinte urâte, de mitocănie. Eu am trăit în Colentina, am trăit lucrurile astea, ştiu să înjur, ştiu să mă bat, am trăit şi printre ţigani. Acolo, în Colentina, unde stăteam eu, am trăit printre ei şi m-am bătut cu ei, m-am înjurat cu ei, nu era o viaţă foarte simplă în cartierul acela".
Primul nud
Au fost apoi anii studenţiei, frumoşi, când a învăţat suedeza, a scris poezii (primiţi acest splendid poem: „Îmi întind mâinile/Prin trunchiul copacilor/Să-mi fac palma căuş/Să le sorb seva adâncă/Şi fructul necopt./Vopsesc frunzele pădurii/În culoarea trupului meu/Şi mă transform în legendă") şi s-a căsătorit întâia dată. Notă autobiografică: „Nu am avut 10 pe linie în Facultatea de Drept. Am avut şi două note de nouă". Apoi, pasiunea pentru tablouri: „Prima lucrare pe care mi-am cumpărat-o a fost o gravură superbă a lui Iser. O femeie pe o berjeră. Inutil să spun că era vorba de un nud".
„I-am pus Danei Wagner"
A fost şi „flower power" Adrian Năstase: „M-au criticat la
