Stiinta este un bun al omenirii si nu are granite. De aceea nu putem vorbi de stiinta "nationala" decat intr-un mod restrictiv. Daca un cercetator descopera astazi ceva senzational in Cehia ori Italia ori altundeva nu e nevoie decat de timp ca inventia sa se raspandeasca si sa fie folosita pe tot cuprinsul globului. De multe ori acest caracter universal al stiintei nu cade bine in politica. De aceea amestecul politicii in stiinta are o istorie lunga si presarata cu orori mari si mici. Politicile rasiale naziste se foloseau in mod abuziv de descoperiri ale incepturilor geneticii pentru a justifica "igiena rasiala" si experimente pe oameni sau exterminarea grupurilor de populatii considerate inferioare genetic. Apoi cine din generatia mea nu-si aminteste botezarea de catre comunisti a infometarii romanilor drept o "alimentatie stiintifica"? Dar ingerintele factorului politic in stiinta pot fi si mai subtile, iar in acelasi timp mult mai eficiente si de lunga durata.

Comunistii si-au dat seama devreme ca accesul la stiinta este periculos si ca o populatie educata in spiritul vremurilor este greu de tinut in frau. Astfel filozofia a fost denaturata pana la schimonosire, facultati precum psihologia au fost desfiintate complet, iar domeniile in care spiritul liberatatii circula liber au fost puternic controlate si cenzurate. Dar unul din experimentele de anvergura ale anilor de trista amintire a fost izolarea de comunitatea internationala a comunitatilor stiintifice din domenii aparent apolitice precum matematica, fizica, biologia, sau stiintele Pamantului. Jurnale stiintifice si carti nu au mai fost cumparate pentru librariile universitatilor, schimburile si colaborarile stiintifice au fost taiate drastic, iar cercetarea stiintifica originala a fost redusa la doar cateva domenii privilegiate precum chimia sau stiintele ingineresti. Lumea stiintei romanesti