Cum a decurs ziua în care s-a pronunţat condamnarea la închisoare şi autocondamnarea la moarte ale lui Adrian Năstase.
20 iunie, ora 8.30. Zeci de jurnalişti, fotoreporteri şi cameramani ai televiziunilor aşteptau la Înalta Curte de Casaţie o sentinţă în dosarul „Trofeul Calităţii". Completul de judecată nici nu se întrunise, dar presa vorbea deja despre o sentinţă istorică. Mai în glumă, mai în serios existau pronosticuri. Puţini credeau într-o sentinţă prin care fostul prim-ministru Adrian Năstase să fie achitat. Mai mulţi erau cei care se gândeau la o pedeapsă cu executare. Majoritatea credea însă că judecătorii instanţei supreme vor alege o cale de mijloc: condamnare cu suspendare.
Timpul trecea însă, dar din biroul în care s-au închis cele cinci femei nu răzbătea nici o informaţie. Doar ţipetele lor, în încercarea de a-şi convinge colegele de complet că au dreptate se mai auzeau din spatele uşii.
În tot acest timp, avocatul Ion Cazacu, cel care părea liderul echipei de avocaţi ai fostului premier, se ocupa de alte dosare în care trebuia să asigure apărarea clienţilor. Nu ştia nici el ce va urma. După 10 ore de aşteptare, două dintre judecătoarele din complet au părăsit în grabă sediul Înaltei Curţi.Ora 18.40. Un magistrat asistent dă citire sentinţei. La final, telefoanele s-au înroşit, fiecare încercând să transmită informaţia cât mai rapid.
Acasă la Năstase. „Era calm, responsabil"
În strada Zambaccian, la numărul 16, liniştea nu prevestea nimic din ce urma să se petreacă. Mai multe echipe de jurnalişti „supravegheau" locuinţa lui Adrian Năstase. Fostul premier nu a ieşit toată ziua din casă şi aştepta cu sufletul la gură decizia instanţei. A refuzat să dea declaraţii presei, aşa cum obişnuise până atunci de-a lungul procesului. Fostul premier a stat cu familia şi a vorbit la telefon cu apropiaţii, inclusiv cu
