Asa e in lumea celor cu sange albastru, fie ca vine din blazon, fie ca provine din clasa superioara a rasfatatilor sistemelor unde "egalitarismul" era religie de stat, iar "tovarasul" un protector mai presus de Dumnezeu. Daca pierzi la carti, nu-ti mai ramane alta solutie onorabila decat glontul.
Si cu asta, barbatii care au fost atat de puternici incat sa fuga de sentimentul ca sunt doar niste gaini intra in istorie. Si ce de eroi, ce de muschi pe morminte, ce epitafuri dragute: s-au impuscat deoarece le-au tremurat genunchii!
Evident ca drama lui Adrian Nastase este reala. Este cutremurator cum un personaj care a avut totul, care s-a intretinut cu presedintele SUA in Biroul Oval si a avut la degetul sau o tara intreaga a ajuns sa clacheze ca un ...om, pana la urma! Neputinta sa n-a fost simulata, durerea care paralizeaza a fost cel mai intens sentiment pe care l-a traversat vreodata.
Aceeasi cu a unor fosti proprietari care au sperat ca Revolutia va repara jaful comunistilor, dar au murit la putin timp dupa ce Ion Iliescu a decretat ca dorinta lor de a-si recupera casa parinteasca "e un moft". Asta asa, ca sa nu-i mai plangem de mila unui om suficient de increzut incat sa creada ca-l va duce pe Sfantul Petru de nas.
Sa-l ierte Dumnezeu deoarece a uitat - daca a stiut vreodata - ca darul vietii este rezultatul iubirii, deci nu trebuia sa il trateze cu dispret! Sa-l faca Dumnezeu bine! Si nu numai pana cand va apuca sa le explice copiilor sai de ce a considerat ca-i poate abandona intr-o lume unde nu vor reusi decat sa caute raspunsul la o singura intrebare, care le va sfasia sufletul pana cand vor inchide ochii: de ce nu s-a gandit ce lasa in urma sa? De ce a fost egoist?
Ceea ce s-a petrecut este omeneste, pentru ca omul este supus greselii. Eu pot sa nu fiu de acord cu gestul sau, pot sa marturisesc ca si
