- Cultural - nr. 119 / 21 Iunie, 2012 Catedra de Limba si Literatura Romana de la Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian” din Targu-Mures a organizat, in data de 15 iunie a.c., sarbatorirea a 123 de ani de la intrarea Poetului nepereche in constelatia de aur a literaturii si a culturii romane, sub genericul "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata”. Profesorilor si elevilor li s-au adresat subsemnatul si distinsa doamna profesoara Rodica Puia. Vorbind despre perenitatea creatiei eminesciene, am avut in vedere impactul acesteia asupra contemporanilor, dar si modul – adesea partial, sinuos, chiar tendentios – in care s-au raportat si se raporteaza urmasii la personalitatea lui Mihai Eminescu. De asemenea, am evidentiat dificultatea transpunerii in alte limbi a operei sale, cauzata tocmai de specificul ei profund romanesc; am reliefat, apoi, semnele de intrebare pe care le ridica presupusa alienatie mentala a poetului si sfarsitul sau care, conform datelor pe care le avem noi astazi, pare a fi cel dintai asasinat politic din societatea romaneasca. La randul sau, doamna Rodica Puia a evocat anii petrecuti de Poetul national la Cernauti, orasul instrainat in care a vazut lumina zilei si a copilarit si dumneaei. Dansa s-a referit si la monumentele existente acolo si la faptul ca, pentru romanii din Ucraina, Eminescu este in asa masura un simbol, incat portretul sau, ca si cel al lui Stefan cel Mare, incadreaza icoana din casa. Ingradirile de tot felul, prin scoala, biserica, administratie, n-au reusit sa stinga nici pana acum spiritul romanesc dincolo de nedreapta ghimpata granita impusa dupa al Doilea Razboi Mondial. Iar acest spirit este intretinut, in buna masura, de Societatea pentru Cultura Romaneasca "Mihai Eminescu”, a carei filiala targumureseana o conduce domnia-sa. Manifestarea a fost intregita de audierea unor poeme eminesciene in interpretarea unor cunoscuti