De curînd aţi fost, împreună cu Vera Ion, la New York, pentru un spectacol-lectură. Ce s-a întîmplat mai exact acolo?
Immigrants’ Theatre Project ne-a selectat – mie şi Verei Ion – piesele incluse în seria de spectacole-lectură care problematizează existenţa de graniţă a emigranţilor contemporari. Piesa mea, Familia Offline, are în centru o familie cu prelungiri în Spania: copiii trăiesc în absenţa părinţilor plecaţi la muncă şi devin propriii lor părinţi. Atît regizoarea, cît şi actorii americani au înţeles perfect lumea piesei. ICR a fost partenerul proiectului şi a susţinut excelent prezenţa noastră la New York.
Proiectul cel mai recent, Teatrul SubPămînt. Valea Jiului 2012, a avut deja mai multe reprezentaţii. Cît e teatru şi cît e document?
Aş spune că e „teatru de extracţie comunitară“, în sensul în care toate poveştile au la bază o documentare în interiorul comunităţilor din Valea Jiului. Este vorba de un tip de documentare activă, pentru că, pe lîngă interviuri cu mineri, soţii de mineri, pensionari, primari, am făcut ateliere cu un grup de copii din Petrila la Casa Memorială „I.D. Sîrbu“. În cadrul acestor ateliere, copiii şi-au documentat oraşul, l-au reconstruit, au scris scrisori primarilor şi şi-au imaginat cum va fi lumea lor într-o bună zi. Felul în care am lucrat pe parcursul asamblării arhivei noastre pentru spectacol, metoda de lucru structurată şi informaţiile pe care le-am primit legate de viitorul Văii Jiului ne-au ajutat să ajungem la această convenţie teatrală – spectatorii intră într-un muzeu al istoriei orale – care să fie reprezentativă pentru tipul de cercetare întreprinsă şi pentru comunităţile cu care am intrat în contact.
Ce fel de reacţii aţi avut din partea publicului?
Am avut, în Bucureşti, un public care a rezonat foarte bine la lumea pe care am creat-o şi care devine emblematică pentru un număr din
