Acesta este obiceiul pămîntului: la fiecare transfer de putere, o nouă garnitură preia controlul televiziunii publice. Şi tot la fiecare transfer de putere, nou-veniţii promit o lege prin care să „depolitizeze“ televiziunea publică. Dar, pînă la urmă, nimic nu se leagă. Instituţia continuă însă să se bazeze pe o lege datînd din 1994, care a suportat unele mici modificări ulterioare. Toată lumea recunoaşte că legea are – să spunem – imperfecţiunile ei. De fapt, hibe în toată regula. Consiliul de Administraţie depinde de votul Parlamentului. Acesta îi numeşte, prin votul majorităţii. Dar acelaşi Parlament îi poate demite la fel de uşor – este suficient să respingă raportul anual de activitate al instituţiei. Desigur, Parlamentul va avea întotdeauna o majoritate, şi un lucru e clar: în actualul cadru legal, TVR nu va face niciodată opoziţie. Şi cu greu îşi va putea permite să rămînă neutră.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităMotivul este simplu: orice schimbare a majorităţii parlamentare poate duce la demiterea întregii structuri de conducere a instituţiei, cu prima ocazie. Iar raportul de activitate al Societăţii Române de Televiziune trebuie depus la Parlament nu mai tîrziu de data de 15 aprilie a fiecărui an. Un sistem mai bine pus la punct de subordonare politică a televiziunii publice nici că se putea imagina. Şi atunci, mai are rost să ne întrebăm cum se face că legea nu a fost modificată esenţial, deşi acest lucru a fost promis în mai multe rînduri? Nici Radu Călin Cristea, noul preşedinte interimar al TVR, nu va avea o soartă diferită de a predecesorilor, de va ajunge să fie „definitivat“ – acesta fiind, desigur, un fel de a spune. Căci nimeni nu e „mai provizoriu“ decît preşedintele director general al TVR. Toţi şefii din TVR îşi simt pr