Doamne, ce mecle au putut defila prin presă în cursul campaniei electorale! Ştiu, e profund nedrept şi total incorect să judeci omul după faţă. Dar nu despre judecare e vorba. Chestia e că, îmi asum greşeala, dar cînd vedeam pozele unor candidaţi, mă gîndeam cu milă la comunităţile care, eventual, se vor pricopsi cu asemenea personaje pe post de şefi ai administraţiei locale. Părea că tot ce e mai dubios pe lumea asta se unise într-un club mondial al ofensivei asupra localităţilor româneşti. Nu vreau să comentez în nici un fel rezultatele alegerilor locale. N-am văzut panoul naţional de onoare cu figurile fericiţilor cîştigători. Am văzut însă spectacolul tulburător al campaniei electorale, energia colosală investită în acest proces şi colecţia fantastică de feţe memorabile care au participat la această superbă manifestare a spiritului local.
DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă"Mai toţi erau „pentru oameni“. Doamne fereşte să fie pentru ei înşişi sau pentru ai lor! Nuuuuu… Pentru oameni. Pentru alegători. Pentru binele lor. S-au spulberat zăgazurile care ţineau prizoniere forţele binelui şi au lăsat puhoiul de dragoste de semeni să se reverse peste plaiurile uscate de răutate şi invidie. Toţi îngerii ăştia care vor binele cetăţeanului, apărarea demnităţii lui, asigurarea unor condiţii de trai din ce în ce mai bune îşi deschideau braţele, în afişe halucinante, pe clădiri, pe garduri, pe stîlpi, îmbrăţişînd, cu priviri calde şi braţe frăţeşti, pe orice trecător. În Piaţa Victoriei, la Bucureşti, domnul Irinel Columbeanu acoperea (printr-un afiş gigantic, desigur...) tot blocul în care se afla, nu cu multă vreme în urmă, redacţia acestei onorabile publicaţii. Imaginea electorală a domnului Columbeanu e ceva care scapă esteticii contemporan
