În ce limite am putea spune că se încadrează libertatea religioasă? Marianne Thieme, liderul Partidului pentru Drepturile Animalelor din Olanda, oferă acest răspuns: „Libertatea religioasă se opreşte în punctul unde încep suferinţele oamenilor sau ale animalelor“.
Singurul partid pentru Drepturile Animalelor care are reprezentanţă într-un Parlament naţional a emis un proiect de lege prin care susţine asomarea animalelor sacrificate pentru carne. Propunerea legislativă a stîrnit reacţii negative din partea liderilor islamici şi evrei, care văd în această lege o ameninţare a propriei libertăţi religioase – religie care interzice mîncatul cărnii animalelor sacrificate prin asomare.
Ca urmare, parlamentul olandez le-a acordat acestora o perioadă de un an pentru a demonstra că metodele de sacrificare tradiţionale sînt la fel de lipsite de durere ca asomarea. Dacă nu vor aduce aceste dovezi, metoda asomării va fi implementată ca lege.
Între timp, în Statele Unite, cardinalii Bisericii Catolice l-au acuzat pe preşedintele Barack Obama că ar fi lezat libertatea religioasă, cerînd marilor companii, incluzînd spitalele catolice şi universităţile, să acopere costurile metodelor de contracepţie prin extinderea asigurării medicale. În Israel, ultraortodocşii, cei pentru care legea iudaică interzice orice atingere între bărbaţii şi femeile care nu sînt căsătoriţi, cer locuri separate în autobuze, încercînd de asemenea să oprească planul guvernamental prin care nu se mai oferă scutire de la serviciul militar pentru studenţii teologi, practicanţi (63.000 în 2010).
Cînd oamenilor le este interzisă practicarea religiei – prin legi, de exemplu, legi care interzic idolatrizarea în anumite privinţe –, nu încape nici o îndoială că libertatea religioasă este încălcată. Persecutarea religioasă a fost o practică des întîlnită în secolele trecute, iar cazuri mai exist
