Lâna oierilor din Mărginimea Sibiului, celebră pe vremuri şi extrem de căutată, a ajuns să fie arsă sau vândută pentru hidroizolaţii, pe preţuri de nimic.

Au apus de mult vremurile în care covoarele făcute la Sibiu, din lâna oierilor din satele Mărginimii, ajungeau în toată lumea. Dacă înainte de 1989 oierii de la Sibiu vindeau lâna ca pe pâinea caldă, iar pentru a cumpăra un covor de la Cisnădie era nevoie să ai relaţii, acum fabrica s-a închis iar lâna oilor se vinde la preţuri de nimic. Iar ce rămâne, se arde pur şi simplu, pentru a elibera spaţiile în care este depozitată şi unde fermierii îşi pun din toamnă furajele.

„Dacă înainte de 1989 avem spălătorii, aveam filaturi, la ora asta nu mai avem nimic. Cu toate că lâna ţurcană se preta foarte bine pentru covoare, se ştie că fabrica de la Cisnădie exporta în toată lumea, acum s-a tăiat şi de acolo tot ce s-a putut, pentru fier vechi, nu mai funcţionează, iar la lâna noastră îi şi dăm foc şi o aruncăm sau o vindem ca materie primă pentru izolaţii la alţii, în loc să producă plusvaloare la noi în ţară prelucrând-o şi obţinând produse din ea, pe care să le vindem.

După ce o ţinem o vreme îi dăm foc pentru că altă soluţie nu avem, la toamnă mergem să ne cumpărăm furaje, în magazii trebuie să introdcem furajele pentru iarnă şi atunci sigur că nu avem loc de depozitare şi îi dăm foc”, spune Marcel Andrei, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine din judeţul Sibiu.

Preţuri foarte mici

Ciobanii primesc între 1 şi 3 lei pentru un kilogram de lână, însă spun că preţul este foarte mic. Dacă înainte de Revoluţie, cu banii obţinuţi de vânzarea lânii se acopereau costurile iernatului la oi, acum, după ce ciobanii plătesc oamenii care tund, nu rămân cu mai nimic. Pentru tunsul unei oi, sunt taxaţi cu 2,5 lei, iar cantitatea medie de lână obţinută de la o singură oaie est