Ce-aveți, bre, cu Grecia? După ce că țara abia își duce zilele de calică și amărâtă ce-i (pensia medie în Grecia: 1.600 de euro – cea mai mare din Europa și de zece ori mai mare decât în România!) și toți îi plâng de milă, mai vin și arbitrii de la Campionatul European s-o oropsească! Adevărul adevărat este că rar s-a mai văzut asemenea ostilitate la adresa unei naționale! Mai întâi a fost eliminat aiurea Papastathopoulos în meciul de deschidere cu Polonia, apoi a venit penaltiul neacordat în același meci, golul anulat de pomană în jocul cu Cehia și, corolar, neacordarea loviturii de pedeapsă la faultul cât se poate de evident asupra lui Karagounis în meciul cu Rusia. Ba și un cartonașgalben pentru... simulare (ieșirea ”la alibi” a arbitrului chior Eriksson), care-l scoate din meciul optimilor pe cel mai valoros om al grecilor. ”Temeți-vă de greci atunci când sunt furați” – ar putea să sune, reformulat, dictonul ”Timeo danaos et dona ferentes”. Rușii au simțit-o pe pielea lor.
*
Am mai scris și scriu din nou: comentatorii tv, tobă de informații, gata oricând să-ți spună câți ani a împlinit alaltăieri bunica lui Robben și câte măsele cariate are Torossidis, o scrântesc (mai rar) la gramatică și (ades) la pronunția numelor proprii străine, fie ale jucătorilor, fie ale unor repere geografice. Unul dintre crainici (pare-mi-se, Pavlică), altfel cu o prestație onorabilă, suferă evident de sindromul ”către”. Construcțiile lui gramaticale impun cu nesmintită obligativitate sprijinirea oricărui ”de” din propoziție cu un inutil ”către”. Adicătelea, de ce să fie simplu, când poate fi complicat? Sensul principal al prepoziției ”către” a fost, este și rămâne ”spre”, ”înspre”, ”la”. Dacă-i precedat de prepoziția ”de”, se adaugă ”dinspre” și ”de la”, dar doar dacă-i necesară precizarea agentului (nu intrăm în detalii), altfel e-un parazit verbal și atât. Fiindcă se