Acum, canaliile gulerate calca tantose a oameni politici, starpiturile sunt oameni de baza "la partid", iar lepadaturile indexate in toate codurile penale de ieri si de azi s-au strans laolalta si au pus bazele democratice ale Romaniei tuturor posibilitatilor. Din fantasma denumita democratie romaneasca au aparut doua naluci foarte viclene. Prima se numeste descentralizare, cea de-a doua, depolitizare. De mai bine de doua decenii, aceste valve rautacioase bantuie spatiul public si pozeaza, asemenea starletelor strident decorate, in minuni vii ale lumii mioritice postcomuniste. Satui de glorioasele realizari cincinale comandate de conducatorii iubiti ai tuturor oamenilor muncii, fiii patriei s-au gandit ca ar fi o idee supercalifragilistica sa resusciteze credinta in figurile nestiute ale mitologiei romanesti. Trecerea de la vorba la fapta s-a facut cu ajutorul a catorva mii gloante care au suierat armonios printre slogane si slagare mult prea cunoscute pentru a le mai aminti hic et nunc. Asa a prins chip si glas descentralizarea. Ca orice faptura supranaturala, descentralizarea le-a oferit adoratorilor devotati multe privilegii materiale si spirituale: beneficii in produse naturale si in bani, dreptul la feude, alai si lingai, priceperea de a gestiona fara meschinarie resursele tuturor in cel mai dezinteresat interes propriu, clarviziunea de a evita conflictele inutile cu legea si, nu in ultimul rand, ocazia de a preface propriul model de libertate in elixir al parvenirii. Descentralizarea a fost atat de eficienta incat stanga n-a mai stiut de dreapta. Cu o mana s-a dat, cu cealalta s-a luat si cu amandoua s-a furat tot ceea ce, peste noapte, a devenit bun al nimanui: resurse naturale, logistica agro-industriala, cai de comunicatie si restul. Mintea proasta a poporimii nu pricepe nici astazi ca vrajile aromate ale descentralizarii au avut doar efecte pozitive: creste