Am văzut, recent, un film incontestabil prost: Jurnal din Cernobîl (2012, regia Bradley Parker). Filmul e un horror de serie... C, plasat în oraşul Pripiat, cel în care locuiau muncitorii de la centrala nucleară Cernobîl. După accidentul din 26 aprilie 1986, Pripiat a fost abandonat.
Locul părăsit le-a părut realizatorilor potrivit pentru un film de groază. Cine îi puteau fi protagoniştii? Evident, nişte turişti americani (printre care s-au rătăcit şi un australian şi o norvegiancă) care, în naivitatea lor, au acceptat să viziteze ruinele fostului oraş sovietic. Motivul? Erau dornici să practice un alt tip de turism – extrem, de aventură.
Cine îi putea duce într-un astfel de loc? Desigur, un Uri (Dmitri Diatchenko), fost militar rus, care avea o agenţie de turism improvizată. Şi care habar nu a avut că accesul în Pripiat era interzis.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuFără să se întrebe de ce, Uri le facilitează turiştilor intrarea în Pripiat pe căi ilicite, printr-o pădure. Ajunşi în oraşul părăsit, cei şase tineri păşesc într-un teritoriu asemănător celor din filmele cu Zombi sau sfîrşitul lumii. Se pare că Pripiat-ul era locul în care îşi făceau veacul foştii locuitori, actualmente mutanţi – în urma exploziei nucleare şi a radiaţiilor.
Turiştii nevinovaţi sînt masacraţi fără cruţare de bestiile radioactive. E drept că una dintre fete scapă, dar pentru scurt timp: autorităţile ruse, care par că o salvează, o aruncă şi pe ea mulţimii de mutanţi radioactivi, în final – ca să nu dezvăluie secretul.
Din fericire, spectatorii nu sînt excesiv de afectaţi de dispariţiile succesive ale turiştilor; dintr-un motiv foarte simplu: nu prea au de ce să se ataşeze de ei pentru că aceştia rămîn, cam pînă la sfîrşit, un grup nu destul de diferenţiat şi nu prea găseşti printre ei nici
